Citat genial din ''O cruntă spargere de nuntă'' de San-Antonio

De pe acuma Tonel se prăpădeşte după braşoave. După alea zgubilitice,

gogonate, neghioabe. Lupul! Totdeauna, băgaşi de seamă? Lupul cel mareşi rău aflat pe-acolo, prezent, omni- prezent, ochiincandescent, lingându-se pe bot, gata sa-i fleopăie pe copiii care nu-s cuminţi. Halitor de baba hoaşca, de Scufiţa Roşie, de capra jupânului Seguin, de Cei-trei-purceluşi... Biet scump lup bătrân pe care, de veacuri, cade măgăreaţa să-şi asume cea mai rea dintre neînţelegeri, să îndure cea mai strigătoare la cer dintre nedreptăţi. Las' că într-o bună zi o să scriu eu o chestie în apărarea ta. Un adevărat basm pentru copii, în care o să le explic prichindeilor că ticăloasa fiarrră fără-de-leac rea este omul în care, când au să crească ei mari, s-or preface. Atât! Şi că lupul, în ceea ce-l priveşte, e un cuţu foarte de treabă, fără alt cusur decât foamea de care, în pustietăţile stepei, este mânat. „A fost odată ca niciodată un drăguţ de lupşor, pe care nemernicii de oameni... Şi s-a luptat el seara toată, noaptea toată, iar la revărsat de ziuă, huoomul, casapul de huom, l-a ucis.” Nu de alta, dar ia aminte la ce urmează: pe globul tău cine

mişună, mă rog, lupul? Ori omul?Şi cine este pe cale de dispariţie, omul? Ori lupul? Specia cui a distrus-o pe-a ăluilalt? Iar tu, laşule cât toate zilele, gunoiule de rasist ce-mi eşti, tu o ţii una şi bună, bagi groaza în plozii tăi, culmea, cu lecţii despre cruzimea

victimei tale!